Zile aberante

A venit toamna. In acelasi timp a aparut si o persoana care mi-a intors lumea cu susul in jos.  E a 2-a persoana memorabila din viata mea, el cel care vorbeste limba mea si imi termina frazele cand le las neterminate. El cel care ma face sa zambesc atunci cand doar am intentia sa o fac, dar stau in dubii. Au fost niste zile groaznice. Cate 16 ore la munca in care am reusit sa mai socializez doar cu niste ferestre de messenger uneori prea impersonale. Conversatii banale si asteptare.

Da. Hmm pe langa el am “cunoscut”o persoana nu stiu cum sa o definesc. O persoana care se aseamana cu mine. E ciudat. E foarte ciudat si asta doar din cauza faptului ca nu e vorba de un singur lucru care-l aseamana. Un bun ascultator persoana in cauza.

E timpul de alte nume. Primul va fi Ix si al 2-lea va fi V. Da e simplu uite ca am gasit si nume. Am chef de o noapte nebuna in club, sa beau, sa uit de toate. De sperante care au murit de ceva vreme, de melancolia asta care nu vrea sa dispara, de prea multe dorinte si vise care intarzie sa se concretizeze si tot asa. Ma gandeam ieri ce-mi doresc de la viata, ce regret si ce nu. (Oh nu. Nu din nou. Dar s-a intamplat.) Cu o sticla de vin alb demisec si un pachet de tigari care ma striga am inceput sa gandesc febril. Ce nu e bine la mine? As vrea sa stiu si eu asta, dar slabe sanse aflu prea curand.

Mi se rupe un toc, dar imi place drumul pe care merg si nu vreau sa ma intorc sa mai schimb pantofii. Sper sa reusesc sa-mi tin echilibrul de una singura. Sper ca tot drumul asta sa duca undeva departe si sa nu aiba nici un final. As vrea sa plec in lume, legata la ochi sa vad pana unde pot ajunge. Nu mai vreau sa ma mai opresc si nu vreau sa ma mai opreasca nimic.

Ma gandeam daca imi e dor de cineva din trecutul meu. Culmea nu ma asteptam la raspunsul care mi l-am dat singura. Mi-e dor de L, dar nu am ce face in privinta asta. Un om interesant. Un artist in nebunia lui.

Totul se mai rezuma acum la “a astepta”. Nu stiu daca imi place sau nu, dar cu siguranta e ciudat. O persoana care nu a stat bine niciodata la capitolul rabdare acum asteapta. Ce? Nici ea nu stie. Ziua de maine, vise devenite realitate, sperante care pot avea sanse de succes sau pur si simplu asteapta in van.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s