Ploaie de vara

Ploua, dar imi place. Desi acum o ora simteam ploaia cum imi uda hainele acum o privesc de partea celalalta a ferestrei. Am fost in parc sa ma plimb. Pantofi fara toc, fusta neagra nu foarte scurta si un tricou tot negru. Pe dedesubt un set frumos gri. (niciodata nu am avut lenjerie gri, dar anul asta mi-am facut curaj si am zis ca trec la diversitate de culori) Ca e iarna sau vara negrul  e culoarea mea preferata la haine. (exceptand faptul ca singura culoare care imi place extrem de mult, dar nu o imbrac niciodata decat la lenjerie e galbenul.)  

Am stat pe banca, am citit, m-am plimbat, m-am gandit. Toate astea pana in momentul in care a inceput sa ploua. La inceput incet si apoi tot mai tare. Drept urmare mi-am scos pantofii si am mers desculta pe asfaltul cald. Simteam cum mi se uda hainele si cum picaturile imi curg in crapatura dintre sani. Mama ce senzatie de goliciune. In pofida faptului ca picaturile erau reci trupul mi-a ramas cald. E o stare de bine indiferent ca nu-mi mai sta parul bine, ca mi se lipesc hainele de corp, ca sunt desculta sau ca simt apa cum ma inunda.

M-am gandit la el. (nu va zic despre cine e vorba) Mi-ar fi placut sa fie acolo langa mine sa simta si el ce simteam eu. Mi-ar fi placut sa-l vad relaxat si detasat. Wake up! El nu va fi niciodata acolo pentru tine. Poate doar pentru alta.

Imi suna telefonul:

-Ce faci fetita? (era T!!!!! era chiar el!!!! Nu pot sa cred ca se intampla asa ceva)

-T, tu esti?

-Cine iti mai spune fetita?

-Doar tu!

-Inseamna ca sunt eu. Ce faci, ai mai crescut si tu sau ai ramas acelasi copil naiv?

-Stii bine ca nu mai sunt un copil naiv desi uneori mi-ar placea sa fiu.

-Femeie trezeste-te! S-a dus vremea copilariei. Ei si spune-mi cu cine mai umbli? Vreunul satisfacator in patul tau care sa-mi tina mie locul?

-Nu umblu cu nimeni de vreo cateva saptamani bune si stim amandoi la fel de bine ca niciodata nu ai avut loc in patul meu.

-Inconfundabila. Tu nu te mai vindeci de incercari. Macar era conform standardului?

-Hmm, depinde. Nu chiar, dar imi placeau multe la el.

-Da clar hai las-o asa balta. Daca era dupa cerinte probabil pana acum il ridicai in slavi.

-T sincer m-ai sunat sa-mi inventariezi viata personala?

-Nu chiar. Te-am sunat sa-ti zic ca te doresc.

-(doamne cat de direct poate fi omul asta. Ma depaseste cu mult la capitolul sinceritate) Ei bine ca si acum un an raspunsul meu e tot nu.

-De ce? Stii bine ca-ti plac!

-Imi placi, dar nu stric o prietenie care dureaza de ceva vreme pentru o noapte in asternut.

-Aceleasi principii. Imi placi.

-Eu am putina treaba, trebuie sa inchid ne auzim.

-Bine fetita. Ai grija de tine.

-Si tu.

Imi tremurau genunchii. Dupa atata absenta vine si-mi spune ca ma doreste. De ce nu m-a dorit cand l-am dorit si eu pe el? Lucrurile astea niciodata nu sunt cum vrem noi si mereu anumite persoane apar in cele mai nepotrivite momente ale vietii.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s