Jurnal

Am vorbit cu el dupa o lunga perioada de timp. Nu se schimbase nimic, poate doar faptul ca acum imi zice altfel. Nu imi stie situatia, dar banuieste ca ceva nu e in regula daca vorbesc cu el. Ca de obicei zambitoare, frumoasa, aranjata si optimista. Trebuie sa raman la fel cum ma cunostea.

In fond asta ii placea mult: faptul ca nu-l stresam, ca era relaxat si mereu fericit cand ma vedea. Nu aveam cum sa-i sterg zambetul de pe buze oricat as fi incercat. Orice cearta se sfarsea cu zambete indiferent cat de grava era. Eu impulsiva si el mai calm cred ca asta era tot farmecul. Incepeam sa tip si el se uita la mine, iar la final doar zambeam. Cum puteam sa stam suparati in astfel de circumstante unul pe celalalt.

Am calcat de multe ori stramb si am luat decizii proaste (probabil din cauza tocurilor :)) ), dar pot lua asta ca pe o lectie. Imi place sa ma lovesc singura de pragul de sus decat sa-mi spuna altii sa fac sau sa nu fac ceva. Am avut parte de multe persoane care au tinut la mine suficient de mult, dar asta nu a insemnat niciodata ca prieteniile se concretizau in relatii. Nu aveam cum sa ofer mai mult pentru ca pur si simplu nu vroiam. El este unul din cei care si-ar fi dorit mai mult, dar m-a prins intr-un moment prost al vietii mele. Nu stiu daca s-a schimbat foarte mult fata de cum il stiam inainte, dar il simt la fel. Am vorbit ore in sir cum o faceam acum 2 ani, despre lucruri importante, banalitati, viata personala si nu numai.

Eram exact in fata lui aceeasi eu doar haine diferite fata de atunci. Pantofi negri inalti, fusta de lungime medie plisata, si o camasa neagra transparenta cu maneci lungi. Parul prins coc, cercei lungi, machiaj natural. Doar o dunga de tus imi accentua privirea, am renuntat pana si la rujul rosu care stiu ca nu-i place deloc. A remarcat de cand am ajuns acelasi parfum:

-Inca nu l-ai abandonat pe Mugler?

-Cum as putea? Stii ca doar el ma tine in viata…

Cu siguranta parfumul care il folosesc (Alien) a facut multe furori. Am fost de multe ori apreciata pentru el si intrebata ce parfum e. Deja ma simteam mai bine. Stiam ca voi sta la masa cu un vechi prieten care ma cunoaste mai bine ca alte persoane. Mi-am comandat un Green Apple (nu de alta, dar nu obisnuiesc sa beau in miezul zilei, nu ca as face-o foarte des) el si-a luat un frappe si cat am asteptat comanda ne-am scos amandoi tigarile. Intre nori de fum, felii de mere si inghetata am conversat  intr-o veselie continua.

Deja trecusera vreo 3 ore si se facea tarziu, dar conversatia noastra nu dadea semne ca s-ar termina prea curand.

-Draga mea trebuie sa-ti marturisesc ca ai ramas aceeasi femeie care o cunosteam. Si daca as vrea nu m-as putea plictisi alaturi de tine.

-Ei nu ai putea.. Crede-ma nu ti-ar fi foarte greu. Dupa o saptamana ai pleca in lumea ta.

Am izbucnit amandoi in ras.

-Imi pare rau deja e intuneric si avem ceva vreme de cand ne-am intins la mai multe sucuri…

-Pai hai atunci la un film!

-Va trebuie sa refuz invitatia acum. Vedem cand vom avea timp amandoi cine stie.

-Ok pai atunci hai sa te duc acasa.

-Nu mersi. Ma descurc.

Am iesit amandoi din bar si m-am urcat in taxi. Ma simt ceva mai bine dupa aceste ore petrecute in compania unei persoane care stiu ca m-a apreciat si m-a acceptat mereu asa cum eram. Nu pot sa cred ca dupa atata timp nu s-a schimbat foarte mult. Ma asteptam sa fie mai altfel, dar e exact la fel.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s