Necuvinte

De ce oare o zi ar fi buna pana la final? Evident ca e ceva imposibil…

Cuvantul “amintire” te izbeste necrutator de trecut si nu te lasa sa nu compari. Te-ai simtit femeie, te-ai simtit iubita, te-ai simtit respectata, te-ai simtit cizelata, formata mental, ai simtit cum ai fost pusa pe primul loc si ai vazut si cum e sa fii ceva nedefinit. Toate astea s-au intamplat cu barbati diferiti. Fiecare a avut contributia lui in parte. Te lasi izbita de amintiri, cu mintea in zeci de parti incercand sa vezi unde e greseala.

 

Ma gandesc ce-as fi in stare sa ofer unei persoane. Acum nu stiu daca as mai putea oferi ceva, dar cu siguranta cand eram dispusa as fi facut si imposibilul. Am luptat pentru doi in relatii, am tras de ele pana cand nu s-a mai putut, am schimbat la mine ce s-a putut schimba, am incercat sa schimb la cel de langa mine cate ceva, am incercat sa aduc ceva nou, sa fiu amuzanta, mereu bine dispusa si sa las un zambet in urma mea. Nu stiu cat am reusit acest lucru sau daca l-am reusit. Cert e ca nu e usor. Ma uit cum de vreo 3 ani am fost intr-o continua schimbare, cum am trecut peste orice pentru persoanele de langa mine.

Sunt femeie imi place sa fiu apreciata, imi place sa primesc. E o chestie normala zic eu, dar am avut si momente cand nu am avut nevoie de nimic si doar am oferit. Stii ce e ciudat? Intr-un final  nu mi-a parut rau de nimic si cred ca asta a contat cel mai mult. Am reusit sa ma ridic dupa fiecare cadere, sa devin mai indiferenta, dar sa ma implic si mai mult cu urmatorul.

M-am lasat dusa de val de o iluzie, mi-am imaginat ca totul va fi bine ca nimic nu are cum sa mearga prost si evident nu a fost asa. Intr-un final am inceput sa lupt cu starile proaste, sa ma incurajez singura si sa trec peste. Nu stiu daca e mai reconfortant sa fii singur sau intr-o relatie. Imi place atentia, imi place sa ma simt ceva pentru cineva, dar la fel de bine ma pot simti si singura.

Stii uneori mi-ar fi placut sa fiu barbat pentru o zi, sa-mi fie mai usor sa trec peste ceva, sa nu ma doara la fel de rau amintirile, sa uit trecutul, sa pun mai putin suflet, sa am aventuri de-o noapte, sa pot sa fut si a doua zi sa ma mut in patul altei femei.  Nu toti barbatii sunt la fel sa nu ma intelegeti gresit. Cei cu care am fost au avut fiecare ceva special si toti aveti doar ca per total barbatii sufera mai putin decat femeile.

Noi trebuie sa fim mereu aranjate, asortate, cu zambetul pe buze. Stii a fi femeie inseamna sa dai cu fard peste durere, sa rujezi un zambet si sa mergi drept inainte de parca nimic nu te macina in suflet. Noi suntem cele in poala carora va odihniti uneori, noi suntem cele care va asteptam cu zambetul pe buze bucuroase sa va vedem indiferent de ziua care am avut-o. Noi varsam lacrimi in urma voastra, noi ne promitem ca nu mai punem suflet si tot noi cadem in acelasi ciclu.

Desi uneori mi-ar fi placut sa fiu barbat nu cred ca as renunta la un rol de a fi femeie. Nu as renunta la a fi senzuala, inteligenta, dominanta, supusa, iubita, alintata, afectuoasa, implicata. Imi place sa fiu femeie, sa am nenumarate perechi de pantofi, multe haine si obiecte care sa ma faca sa ma simt bine. Nu as renunta la ciorapii cu banda sau fustele cu slit inalt pentru a deveni barbat. Ok e bine sa fii si femeie si barbat, dar e mai bine sa te simti ok cu ceea ce esti.

Nu stiu pentru ce am scris ce am scris. Poate a fost in urma unei conversatii care am avut-o sau pentru ca asa am simtit. Cert e ca am simtit nevoia sa scriu ce am scris.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s