Franturi de suflet

Imi vine sa tip, sa plang si mi-e ciuda pe tot ceea ce simt. Imi promisesem ca nu voi mai simti si am facut-o din nou vazandu-te pe tine atat de entuziast. Si ce s-a ales de toate astea? Nimic! Am sfarsit din nou cu sufletul in bucati, cu lacrimi in ochi, goala pe interior si incapabila de altceva decat de a plange.

 

Nici macar daca am dat tot nu a fost suficient. Nici macar nu ai incercat cat ai fi putut incerca. Pur si simplu ai decis tu pentru amandoi ca te-ai gandit ca asa e mai bine, dar nu te-ai gandit ca poate pentru mine nu era mai bine?

I only gave up, because you stopped caring

Si da probabil as fi fost atat de tampita sa continui in pofida tuturor semnelor care le dadeai tu din cauza optimismului meu incurabil. Si as mai fi suportat destul de mult daca nu ziceai ce ai zis. Cum poti sa stai cu o persoana sa o iei de mana cand nu mai simti nimic pentru ea? O faci din complezenta? Pentru ca asa trebuie? Sa se simta ea bine desi stii ca intr-un final se va simti tot rau?!

A million words wouldn’t bring you back, I know because I’ve tried them. Neither would a million thears, I know because I’ve cried them.

Si nici macar toate cuvintele mele si nici macar lacrimile si rugamintile mele sa revii la normal nu au reusit sa faca nimic. Nu ti-a pasat ai intors spatele si ai plecat fara ca nici macar sa-ti mai pese cat ai primit. Niciodata nimeni nu vede cat primeste. Vede doar momentele in care incepe sa nu mai fie bine si se decide ca de fapt persoana de langa nu mai merita efortul desi pentru ea tu meriti tot efortul.

You don’t really know me. No one does. I will not let anyone get that close ever again, because I am not going to be hurt like that again

Si imi promisesem ca nu se va intampla. Am zis foarte clar ca nu mai vreau sa ma mai implic. Si dupa ceva timp pareai atat de implicat incat pur si simplu m-am lasat dusa de val si am ajuns unde am ajuns. Dar cu siguranta nu se va mai intampla. Nu vreau sa se mai intample. Tot ce reusesc e sa raman singura plangand, fara ca nimanui sa-I pese si nu merit asta. Sub nici o forma nu merit asta. Am avut incredere si am oferit tot fara a primi nimic in schimb decat cateva momente fugare de fericire. Pana si alea probabil mi le-ai oferit involuntar. Cine stie…

As fi preferat orice doar sa nu se ajunga aici. As fi preferat sa nu te fi cunoscut in pofida momentelor frumoase pentru ca acum e greu. Momentele alea de fericire nu ma lasa sa trec mai usor peste ceea ce simt acum si nu pot sa opresc lacrimile sa curga. Incerc sa ma opresc, sa tin in mine si nu reusesc. Nu stiu ce va mai urma de acum. Cert e ca fiecare experienta de genul lasa urme adanci care se vindeca foarte greu. Si tot ce mai pot acum sa fac e sa fiu trista, sa sper ca maine va fi bine desi in adancul sufletului stiu ca maine va fi mai rau, sa plang sperand ca nu voi mai avea lacrimi si sa incerc sa uit desi stiu ca imi amintesc mereu.

Inca nu imi dau seama ca nu mai esti si nici nu vreau. Stii cum e sentimentul ala cand tii la cineva si il vrei si ai accepta orice? Nu vreau decat sa pot dormi, sa uit, sa nu mai mai gandesc, sa-mi fie si mie bine si nu pot. Imi vreau zidul inapoi si regret ca te-am lasat pe tine sa-l dai jos. Imi era bine asa cum eram. Poate nu aveam parte de momentele cele mai stralucite singura, dar rezistam si zambeam rar, dar o faceam din suflet. Acum ce mai fac? Nu mi-a mai ramas nimic…  decat lacrimi in ochi si un suflet gol.

2 thoughts on “Franturi de suflet

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s