Again

Alta relatie si probleme diferite. Momente frumoase atarnand in balanta langa cele proaste. Preferam sa renunt la a-mi mai posta viata personala pe acest blog, dar am decis ca totusi ma simt bine cand scriu aici.🙂 So my dear friends I am back!

Am scris am sters am scris din nou si m-am razgandit. Cu toate astea a doua parte in principiu ar fi trebuit sa ramana prima si totusi m-am razgandit.

Am vrut sa il schimb… Big mistake. Nu cred ca trebuia nici macar sa ma gandesc ca ar trebui sa il schimb. In fond am invatat sa plac orice la el. De la indiferenta lui pana la dorinta de a-l vedea ceva mai afectuos cu mine.  Daca stau si ma gandesc imi place mult asa cum e acum si nu cred ca as vrea sa se schimbe. Oare mi-ar mai placea de el daca s-ar schimba? Am facut aceasta greseala o data si nu-mi doresc s-o mai repet. Hmm daca ar fi asa cum as vrea eu de ce m-as mai certa cu el? Totusi parca e bine uneori sa ai si un mic motiv de cearta.

Cred ca imi doresc sa ramana cum e. In fond mereu am avut pretentia ca ma pot adapta oricarui tip de personalitate. Cred ca a venit momentul in care toate lucrurile care nu-mi placeau sa inceapa sa-mi placa. Ei si ce daca e greu la inceput? In fond banuiam ca e o persoana complicata. Nu atat cat mi-a demonstrat ulterior, dar banuiam.

Oricum uneori e bine sa mai incerci si alt regim de viata si de relatie decat cele cu care esti  déjà obisnuit. Ar fi plictisitor zic eu sa fie mereu la fel si mereu bine. Cum era aia cu o perioada de “trial”. Nu stiu ce credeti voi, dar cu siguranta eu n-am avut asa ceva intr-o relatie anterioara fata de cea actuala. Daca stau acum si ma gandesc imi vine sa zambesc. Hmm cred ca e buna si aia. Cine stie ce voi mai simti eu dupa un “trial”.

Ok ieri eram cu totul in alta dispozitie. Asa ca mai jos sunt rodurile mintii mele. Ce e deasupra acestui paragraf sunt rodurile de astazi. Daca el e complicat eu de ce sa nu fiu? Important e ca doua persoane sa fie suficient de diferite incat sa se placa una pe alta si sa nu se plictiseasca impreuna.

Dragilor toti cei care aveti parte de problemele in relatiile voastre luati-le ca atare. Timpul vindeca orice si peste problemele respective treceti sau nu –  e simplu. Nu mereu poti face ceva de unul singur. Intr-o relatie ca o problema sa se rezolve trebuie sa doreasca amandoi acest lucru altfel e inutil.

Zambesc.  Prefer sa-l cred decat sa-l pierd!

Sunt foarte simpla si totusi mult prea complicata. Iubesc, dar in acelasi timp urasc iubirea. Ador soarele, dar incerc sa inteleg si ploaia. Stii sa nu-mi faci rau pentru ca sunt atat de inofensiva incat o sa-ti para rau. Deceptii? Cred ca alea le avem toti intr-un moment sau altul. Mai trist e sa stai langa cineva care stii ca niciodata nu va fi al tau. Involuntar de multe ori ii chinuim pe cei care tin la noi, dar un lucru e cert: cu siguranta altii nu ar rezista.

Stii as vrea sa spun ca-mi place parfumul tau, imi place cum te imbraci, imi place cand razi, cand plangi cand taci. Imi place sa te vad uitandu-te mirat la mine cand un lucru minor e o adevarata drama, imi place cand razi pe un gest necontrolat sau cand pur si simplu te superi si pleci.

Ai asa uneori un mod de a veni usor si de a lua tot ce e mai bun din mine. De la sentimente pana la mici banalitati toate se schimba. Ciudat ca nu prea ma deranjeaza. As vrea totusi sa cred ca desi nu pui pret pe zambetul ce ti-l ofer in fiecare zi, in ziua cand nu-l vei mai primi iti va lipsi. Cred ca asta o doreste oricine.

Nu-mi pare rau c-am pus suflet pentru tine. E normal sa fie si bine si rau – si ras si plans – si bucurie si tristete. Ma gandesc ca te tii departe si nu ma vrei aproape si e foarte probabil sa fie asa, dar as vrea sa-ti multumesc ca existi atunci cand am ochii tristi. Din pacate inca nu s-a inventat machiajul care schiteze zambete pe o fata trista. Desi ar fi mai simplu uneori sa nu-mi pese nu prea reusesc. Pana la urma urmei si cele bune si cele rele tin de noi si de persoana proprie. Unul simte mai putin si unul mai mult cred ca e ceva foarte apropiat de normalitate.

Stii vreau sa ma lasi sa cad, sa ma ranesc, sa plang, sa simt ca traiesc. Stii mai bine decat toti ca intr-un sfarsit mereu ajung la zambit. Si daca totul ar fi mereu bine uneori chiar ai simti nevoia sa cazi. Nu e bine mereu acolo sus, uneori trebuie sa te mai izbesti si de probleme ca sa nu uiti cum e fara ele. Nu as vrea sa cred ca indiferent decat timp ar trece ai sa ramai mereu cu sufletul rece.

Stii partea grea e undeva la mijloc… vine un moment cand iti dai seama ca poti sterge lacrimi, dar din pacate aceasta solutie nu se aplica si la amintiri. Alea raman si te urmaresc indiferent ce ai face.

 

2 thoughts on “Again

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s