End of story

Nu vreau sa fiu fara tine, dar din pacate nu mereu e cum ne dorim noi. Dupa toate cate s-au intamplat cred ca e mai bine ca am pus punct unui capitol din viata mea. Imi amintesc si acum ca era 13.01.08 ora 13 si un pic, iar eu te cunosteam pe tine si iti dadeam voie sa intri in viata mea. Acum nu vreau sa joc rolul fetei ranite pentru ca nu mai imi doresc nimic de la acel noi care a existat in trecut, nu-mi mai doresc sa te iubesc, dar as vrea sa stii ca la sfarsitul zilei sunt acolo pentru tine. Crezi ca am trecut peste mai usor ca tine, diferenta dintre noi fiind ca tu arati ce simti, iar eu ascund totul in spatele unui zambet ironic. Doamne cat am mai zambit toata perioada asta, dar nimeni nu stie ce e acolo in suflet. Bluza ta care inca o port imi tine de cald noaptea, pozele cu noi doi inca sunt pe noptiera de langa pat si oriunde ma duc imi amintesc ca inainte fusesem impreuna. Locurile in care mergeam impreuna poarta amprenta ta si eu te vad iar si iar desi nu imi doresc acest lucru.  Nu m-am plans niciodata de momentele proaste care le-am avut poate din teama ca vei pleca, dar acum pot zice ca sunt impacata cu mine si ma simt bine. Chiar daca exista lacrimi nu mai sunt provocate de tine, chiar daca exista certuri nu mai sunt cu tine, chiar daca exista si rau si bine nu mai am parte de ele langa tine. Ranile din suflet sunt cel mai greu de vindecat si stiu ca ce am simtit nu va trece usor, dar speranta moare ultima. In fond de ce sa plang? Suflete si zambete stiu si eu sa frang. Am avut de la cine invata cum sa fac acest lucru. Am invatat ca sentimentele sunt o pierdere de timp si ca iubirea aia cu no end e doar prin povesti. Sunt momente in care te urasc pentru ca nu reusesc sa-mi sterg din minte momentele in care m-ai intristat si m-ai facut sa vars lacrimi degeaba. Credeam ca totul e cu un scop, credeam ca suntem noi doi impotriva lumii. Naiva de mine… nu a existat nici un “noi”, fiecare isi vedea de a le lui si ne bateam joc de cuvinte. Erau momente cand respirai in acelasi ritm cu mine, cand inima iti batea agitata atunci cand ma vedeai, cand fata mea dimineata te facea sa zambesti si prezenta ta era imi e suficienta, dar s-au dus acele momente. Nu-mi doresc decat sa trec mai departe si cu regret in suflet chiar recunosc ca-mi pare rau pentru tot. Imi pare rau pentru greselile amandurora, imi pare rau pentru final, imi pare rau ca nu am fost mai buna, imi pare rau ca nu ai fost mai bun, imi pare rau ca nu am reusit sa invingem lumea si sa contam doar noi.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s