Partea a2a

Asa cum am specificat nu stiam daca va mai exista o a doua parte, dar e posibil sa existe mai multe. Enjoy!

Buna dimineata bebe. Pup dulce. Cam asa suna mesajul care il citea ea a doua zi dimineata din partea lui. Un zambet ii lumina fata si o facea sa se gandeasca la el. Doamne daca l-ar mai putea vedea o data probabil ca l-ar saruta, dar asa se multumea sa trimita un mesaj. Pup dulce si tie sa ai o zi frumoasa.

Totusi lumea mai si munceste la fel si ea. Se imbraca alene cu ce gasise la indemana si isi facu un pic de curaj sa plece la servici. Afara soarele stralucea de zor, ea era bronzata abia ajunsa de la mare si se gandi ca i-ar face bine sa se plimbe incet catre firma. Pe drum il suna pe el ca deja era mult prea obisnuita cu prezenta lui pentru a-l ignora.

-Hei ce faci?

-Pai ce sa fac, pe la munca si eu nu prea pot vorbi.

-Eu acum ma duc, vroiam sa vad ce faci. Mi-a placut mesajul care mi l-ai trimis dimineata. M-a facut sa zambesc.

-Ma bucur. Stii ce hai vorbim mai tarziu ca acuma sunt plin de treaba.

-Bine, ma suni tu cand ai timp daca nu, vorbim diseara pe messenger.

-Ok. Te pup dulce.

-Si eu pe tine. Servici usor.

Omul acesta care era exact opusul ei o atragea foarte mult. Oare de ce? Poate din cauza ca nu o plictisea si o facea sa zambeasca mereu sau pentru ca el era mereu disponibil pentru ea? In ziua aia la munca se tot gandi la el si cum isi fac toate fetele planuri incepuse sa-si lase imaginatia sa zboare cat de departe putea.

Se gandea continuu cat de frumos ar fi fost ca sa fi locuit amandoi in acelasi oras, sa se vada zilnic, sa iasa la un suc sau la un film. Din pacate realitatea o izbea de pamant savurand raul ce i-l facea. Abia astepta seara sa ajunga acasa sa vorbeasca cu el. In sfarsit pleca de la munca si ajungand acasa primul lucru care l-a facut a fost sa deschida pc-ul si sa intre pe messenger. Era online. Ce sa-i spuna?

-Buna ce faci? Eu acum am ajuns de la munca.

-Bine ce sa fac. Ma joc.

-Ok hai ca ma schimb si intru si eu un pic poate mai imi trece plictiseala.

-Bine te astept.

Se schimba cat putu ea de repede, uita de mancare si intra sa se joace impreuna cu el. Pe la miezul noptii deja erau plictisiti amandoi si hotarasera sa se retraga la o discutie mai linistita pe messenger.

-Hai sa jucam un joc facut de mine ii spuse ea entuziasmata.

-Hmm, ce joc?

-Eu iti pun o intrebare, tu imi raspunzi, tu imi pui o intrebare, eu iti raspund. Avem voie sa refuzam 3 intrebari.

-Bine incepe tu.

-Te duci cu o fata la o petrecere ea se imbata si vrea mai mult de la tine ce faci? Continui sau o refuzi?

-Pai depinde… Daca e prietena mea continui daca e o amica o refuz politicos.

-Ce culori iti plac?

-Galben, negru, gri, verde hmm cam orice mai putin maro.

-Cate relatii serioase ai avut pana acum?

-Una care a durat cam un an jumatate.

-Ce te atrage la un baiat?

-Sa nu ma plictiseasca, sa fie inteligent si sa am ce discuta cu el.

-Ce ar trebui sa faca o fata la prima intalnire ca sa te ridici de la masa si sa pleci?

-Sa bea bere, sa vorbeasca incontinuu la telefon, sa nu fie atenta la ce discutam si sa vad ca o plictisesc.

Jocul acesta nevinovat al lor dura pana la venirea diminetii. Asa stateau ore intregi in fiecare noapte si de fiecare data cand aveau timp si nu se plictiseau unul de celalalt. Erau doua persoane care aparent aveau ce-si povesti, ce discuta si era clar vizibil ca erau interesati unul de altul. Treceau nopti intregi in care nici unuia dintre ei nu ii era dor de pat si nu doreau decat sa discute unul cu celalalt. Nu le pasa ca a doua zi erau obositi la munca, nu le pasa de alte persoane care erau in jurul lor si nici de alte conversatii pe messenger. Erau ei doi si atat, doar asta conta pentru amandoi, prezenta celuilalt.

Intr-o seara venind ea de la munca intra pe messenger ca de obicei pentru a vorbi cu el, dar supriza: era offline. Il suna, dar el nu raspundea. Oare patise ceva? Ce se intampla de el nu era acolo? Era prea obisnuita cu el incat nu putea concepe o zi fara prezenta lui. Continua sa-l sune pana la 3 dimineata, adormind cu telefonul in mana. A doua zi dimineata avea mesaj de la el: am avut un pic de treaba aseara si nu am putut raspunde. Imaginatia ei incepea sa zboare din nou. Oare avea pe altcineva? Isi gasise o prietena din acelasi oras? Urma sa se termine totul si sa se indeparteze de ea? O ingrozea ideea asta, dar el nu avea nici un gand sa faca asa ceva. Totul era doar in mintea ei si o consuma incetul cu incetul. Urmatoarele seri au fost toate la fel. Discutii peste discutii, zambete. Pentru a le fi mai usor vorbeau la microfon, se jucau tot timpul impreuna, renuntau la somn unul pentru celalalt fara sa le pese de consecinte. Astfel au trecut 5 luni fara ca ei sa se mai fi vazut, dar continuand sa vorbeasca la telefon, prin mesaje sau pe messenger. Daca unuia dintre ei i se intampla ceva celalalt afla imediat si era primul informat. Acesta legatura ii apropia tot mai mult. Lui ii placea de ea pentru ca din toate discutiile credea ca era o femeie cu experienta, trecuta prin mai multe relatii, cu picioarele pe pamant si foarte sigura de ea. Avea sa afle ceva mai tarziu ca lucrurile nu stateau chiar asa.

2 thoughts on “Partea a2a

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s