Alb

Stau in fata acestui alb si nu stiu ce sa scriu. O alta perioada grea, o alta perioada in care mintea mea o ia razna si gandurile mele sunt amestecate.

Un amalgam de sentimente care nu-mi dau pace, care nu ma lasa sa dorm sau pur si simplu ma adorm. Vreau sa respir si totusi nu. Vreau sa vorbesc si totusi sa tac. Vreau sa ma gandesc la multe dar totusi nu ma pot gandi la nimic. Si mereu cand vine o astfel de perioada sufletul meu iar se napusteste spre gol si iar nu mai are parte de nimic. Doamne cat imi doresc sa am parte de o perioada linistita, eu cu gandurile mele, dormind si fara dorinta de a ma trezi prea repede. Stii a venit primavara si mi-as fi dorit totusi in prima zi sa fiu alaturi de tine, dar nici de asta nu am putut avea parte. Stii cand simti ca un moment ar trebui sa-l traiesti alaturi de cineva si totusi nu se intampla asta? Stii cand te uiti pe geam si vezi un rasarit superb si vrei sa-l petreci alaturi de o persoana, dar trece si rasaritul, iar persoana nu e langa tine? Stii cand iti doresti ca sa vezi pe cineva dimineata si seara? Si stii cum e cand lucrul asta nu se intampla? Of nu i-as dori nimanui sa treaca prin perioada aia cand are nevoie de cineva langa si acel cineva lipseste. Senzatia aia de gol care nu o poate umple nimeni e cea mai coplesitoare. Nu ai chef de nimic si tot ce iti doresti e sa nu mai gandesti, sa ai mintea goala si un spatiu infinit liber. Mi-as dori sa fii langa mine mai mult si mai mult pentru ca nu ma satur de tine, de atingerea ta, de dragostea ta, de grija ta, de zambetul tau, de sarutul tau…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s