Prima vacanta de studenta!

Ei bine uitandu-ma prin temele mele din anul I de facultate am gasit ceva intitulat prima vacanta. Textul era redactat anul trecut inainte de sarbatori. Sper sa va placa. Cred ca a fost prima mea tema la care am pus si suflet.

 

Timpul si vacantele

Lucrurile care nu se spun se pierd… tot ce imi doresc in acest moment e sa imortalizez pe o foaie momentul in care ma simt fericita si multumita de mine. Am ajuns unde vroiam, am mai facut un pas important pentru dezvoltarea educatiei mele. Si acum imi amintesc cand eram mica si ziceam la toata lumea ca eu voi fi medic cand voi creste, dar iata au trecut anii si mi-am schimbat parerea. Am dezvoltat pasiunea pentru scris si pentru comunicare. Imi place sa socializez, sa vorbesc, sa-mi exprim punctul de vedere, sa discut pe diferite teme, dar cel mai important as vrea sa pot prezenta lumii realitatea asa cum e ea. Ce orientare mai buna decat jurnalismul pentru placerea si dorinta mea puteam sa aleg… Nu cred ca aveam alta optiune mai buna decat aceasta si iata-ma acum dupa trei luni de facultate, intr-un nou grup de colegi, un nou grup de profesori cu o mentalitate diferita fata de cea care o aveam cu ani in urma. Un loc nou care ma va ajuta sa-mi cizelez vocabularul, stilul de scris si modul de exprimare. Vreau sa ma fac inteleasa de catre ceilalti si vreau sa lucrez cu pasiune pentru ca asta e tot ce mi-am dorit vreodata si inca imi mai doresc cu aceeasi intensitate.

Au trecut trei luni si apar primele impresii si prima vacanta. Prima mea vacanta de studenta. Nu-mi vine sa cred si ma simt implinita inca din prima zi. Desi nu sunt cea mai buna dar ma aflu printre cei mai buni ma face sa ma simt realizata, dar in acelasi timp sa-mi doresc sa fac mai mult. E iarna, e frig, e noapte si stau si scriu o tema in care trebuie sa-mi expun trairile. Cu parul inca ud si mirosul de cirese pe piele scriu… prima mea tema ce imi aduce aminte de copilarie, de zilele insorite cand nu ieseam afara si stateam in casa sa-i scriu doamnei invatatoare ce am facut in vacanta, dar ceva s-a schimbat.

Am cativa ani in plus, nu e soare afara e chiar noapte, nu e cald si e foarte frig e iarna, iar de data aceasta doamna invatatoare e un domn profesor. Nu mai scriu pentru scoala, scriu pentru facultate si realizez ca am crescut, ca m-am maturizat si lumea in care ma invart o percep altfel.

Spiritul sarbatorilor din acest an a fost diferit. Clasicul “La multi ani” il spun mult mai fericita, zambind din toata inima. De ce? Pentru ca realizez ca am ajuns unde am vrut, realizez ca am cam tot ce-mi pot dori in acest moment si imi dau seama ca a fost un an prosper in care nu am pierdut nici un tren. M-am urcat in toate, pe traseul corect si am ajuns la destinatie: la facultate. Poate e putin, poate puteam face mai mult, dar poate ar trebui sa ma gandesc ca in acest an am fost unde a trebuit cand a trebuit. Craciunul din alti ani in care mirosul cozonacilor imi invada camera s-a schimbat. Pare altfel sau poate il percep eu altfel. Stand in pat si citind o carte las un gand sa-mi treaca fugar prin minte. Anul acesta voi avea parte de primul revelion al anului in care am facut tot ce mi-am dorit si am obtinut tot ce a vrut sufletul meu. Abia asteptam ora 00.00. Inima imi batea mai puternic, sufletul era linistit si multumit de el si parca imi soptea: “bucura-te de clipa asta pentru ca nu se va mai intoarce, dar ti-o vei aminti mereu cu placere”. Ciudat asa a fost.

Sunetul paharelor ciocnite imi invada urechile tot mai adanc, rasul din jurul meu ma facea sa ma pierd intr-o alta lume si sa-mi pun o alta dorinta pentru un alt an. Ce-mi pot dori? Mai mult decat am? Sunt multumita cu prezentul, nu vreau sa imi fac griji pentru viitor. Vreau sa simt ca traiesc momentul nu ca am o viata planificata din timp. De ce sa nu ma bucur de un moment asa cum trebuie, de ce sa nu am parte de surprize, de ce sa ma gandesc la viitor. Cu toate acestea imi pun o dorinta…. Vreau sa pot ajuta lumea sa vada realitatea cum e ea. Tot ce e rau vreau sa fie scris de mana mea indiferent de opiniile celor din jur, iar tot ce e bun vreau sa public pentru a ma putea bucura cu mai multa lume.

E singura dorinta. Momentan nu-mi pot dori altceva. Ca vreau sa progresez, ca vreau sa fiu mai buna in ceea ce fac, ca vreau sa raman cu zambetul pe buze sau vreau sa pot plange cand simt nevoia sunt lucruri care mi le doresc in fiecare zi. De data asta am vrut altceva si sper eu am reusit sa imi formulez dorinta corect pentru ca cineva acolo sus sa o auda si sa ma ajute sa mi-o indeplinesc. Nu ii cer sa-mi dea totul pe tava, dar ii cer o mana de ajutor pentru ca voi avea nevoie.

Ei bine asta inseamna timpul sa poti sa zambesti, sa faci tot la momentul potrivit si sa nu regreti nimic.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s