Doar o poveste prea fantastica sau prea realista

Ti-as da orice sa-mi poti zambi

-Cand ai uitat sa razi si sa te bucuri de nimicurile banale ale vietii cotidiene? Cand ai uitat ca am nevoie sa-mi spui ceva frumos? Cand ai uitat sa-mi trimiti mesajul dulce de buna dimineata in care-mi spuneai ca ma adori? Cand ai uitat ca eu exist acolo pentru tine si datorita tie?

Ai uitat toate astea din ce cauza? Din cauza problemelor? Te-a lovit realitatea? Nu-ti da voie sa te trezesti din cosmar? Nu-ti da voie sa-ti dezlantui propria personalitate? Simti ca nu poti face nimic ca sa fii fericit? Nu-i nimic… As putea incerca sa te scap, dar singura in nici un caz. Da-mi increderea si vointa ta si restul lasa pe mana mea.

-Nu am uitat nimic, stii au fost doar problemele banale care ma cuprind tot mai adanc si se prabusesc peste mine. Nu-mi dau voie sa respir, sa dau glas emotiilor si sentimentelor. Am uitat cum e sa mai vad lumina, e totul un intuneric de nedescris.

– Si luna e acolo sus pentru tine sa-ti lumineze calea. A pus stelele sa aiba grija de tine, sa-ti vegheze somnul si sa te ajute sa mergi mai departe. Ai vazut aseara au cazut multe stele. Ai suparat cerul ca nu ai zambit la frumusetea stralucirii.

-Eu n-am facut nimic…

-Pai tocmai!!! Nimic! Asta ai facut. Ai atins sticla, ai privit cerul, ai privit stelele si n-ai facut nimic, nici macar sa zambesti pentru ca traiesti! Si asta e tot un motiv sa te bucuri. Cand unii isi traiesc ultimele ore ale vietii zambind, sau se nasc plangand tu irosesti ce ai mai frumos: viata. Trece pe langa tine si nu faci nimic nici macar sa te bucuri de ea… desi nu te costa nimic.

-Sa ma bucur de ea? Unde era cerul, sau luna, sau viata aia fericita de care vorbesti cand toata lumea m-a dezamagit? Unde erau visele si sperantele in momentul in care am cazut. Nu erau! Simplu!

-Oh ba da. Te asteptau sa le descoperi. Nu iti da nimeni totul de-a gata trebuie sa-ti dai si tu un pic silinta sa vezi ca poti face ceva. Trebuie doar un pic de zambet si emotie. Trebuie doar sa traiesti si sa faci ce-ti dicteaza sufletul.

-Nu mai dicteaza nimic. A murit acum ceva vreme. De fapt daca ma gandesc mai bine a murit de prea multe ori. Lovitura dupa lovitura l-a imbolnavit incat acum nu vrea sa-si mai revina. S-a ascuns de toate problemele si nu are de gand sa iasa la suprafata pana nu e sigur ca nu i se va intampla nimic rau. Acum.. nici macar la dezvaluirile in oglinda nu mai iese. Refuza categoric sa traiasca intr-o lume asa de trista, falsa, plina de probleme care a uitat sa traiasca. Unde sunt oamenii care zambesc, unde sunt oamenii care plang de fericire, unde esti tu cea care te cunosteam. Nu mai sunteti…

-Priveste atent in jurul tau. Totul e la fel. Mergi pe strada si zambeste pentru a primi un zambet. Uita de probleme ca sa poata si ce-i din jurul tau uita de ele. Da-mi un zambet si sunt langa tine, da-mi o lacrima si nu am sa plec. Doar arata-mi ca simti ceva si am sa fiu mereu acolo. Pot accepta orice mai putin faptul ca nu poti fi fericit.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s