moment de adoratie

🙂 Cat de vulnerabil devii in fata dragostei? Tocmai am primit un sms de la un prieten care imi spune ca dragostea te face vulnerabil, dar si foarte puternic. Cred ca da, dar totusi cat de vulnerabil devii? Cat poti suporta intr-o relatie pana sa spui stop? Cate principii iti poti incalca si de cate ori iti poti calca pe inima sa faci cum vrea cel de langa tine si nu cum vrei tu.

Puternic… posibil dar asta doar in cazul in care chiar iubesti si nu tii la o iluzie. daca e sa simti ca traiesti pentru cineva anume ajungi la ideea ca ai face orice pentru pesoana respectiva.

Suntem oameni si suntem ghidati de sentimente. Suntem vulnerabili in fata multor lucruri, dar mai ales in fata trecutului pentru ca e parte din noi. De cate ori nu privim cu melancolie la ce-am lasat in urma sau ce-am pierdut? De cate ori cand punem capul pe perna nu ne gandim cum era inainte cand ne lua cineva in brate? Momentele alea in care te plimbi cu cineva de mana, te trezesti dimineata zambind, imparti cafeaua. Astea sunt momente care ne fac sa regretam ca trecutul nu mai e, dar apoi ne vin momentele triste in minte in care era cate o cearta dintr-un nimic, o cearta din cauza altor persoane, o drama personala.

Fiecare suflet in felul lui e unic, ideea e sa nu se plafoneze in trecut. Ideea e sa primim iubire si sa o daruim. Nu putem trai acest sentiment singuri. Intr-adevar te poti trezi fericit singur in pat, dar pentru cat timp? Cat timp poti rezista fara ca cineva sa-ti dea o imbratisare, sa te astepte acasa, sa-ti trimita un sms dulce sau sa te sune doar pentru a-ti auzi vocea? Nimicurile acestea ne fac viata mai frumoasa. In sinea ei viata e facuta sa fie traita in 2. Din cauza unor mici greseli uneori pierdem tot sau putem risca si sa fim foarte fericiti. Pentru cat timp putem sta neimpliniti, fara un scop, fara cineva pentru care sa ne trezim dimineata?

Pare trist, dar nu toti au norocul sa intalneasca pe cineva sa-i completeze.

Este o vorba ca iubirea inseamna sa dai cuiva sansa sa te distruga avand incredere ca nu va face asta. Cati dintre noi stiu sa pretuiasca ce au langa ei? Cati dintre noi nu am dat cu piciorul unor persoane care ne completau din cauza unor prostii? Si totusi de ce facem asta? Ca sa realizam dupa un timp ca a fost o greseala, dar nu mai putem face nimic?

Suntem oameni si gresim, dar inainte sa gresim ar trebui sa ne gandim si la ce se va intampla peste un timp. cat de singur o sa se simta sufletul? ce e un suflet fara altul langa el? Nu putem munci o viata si sa intram intr-o rutina continua doar pentru ca am facut o greseala sau nu vrem sa ne asumam un risc.🙂

4 thoughts on “moment de adoratie

  1. Doi ingeri priveau cu jind spre pamant .Unul din ei a spus: “Sti cat de mult as vrea sa pot si eu ierta pe cineva?” Fiind inger nu se putea supara pe nimeni, fiindu-i astel imposibil sa ierte.”Uite eu vreau sa te ajut ” i-a raspuns celalat “haide sa ne intrupam pe pamant si eu o sa te supar , sa ai astfel posibilitatea de a ierta. Te rog insa , SA NU UITI de ce o fac.”

    Prezentul e oglinda trecutului nostru, nu e vina lui Doamne Doamne ca ne e rau, duar noi nu am invatat din greselile noastre.

    Dap, iubirea inseamna multe lucruri , dar ceea ce cu siguranta nu inseamna e “distrugere”.Daca suferim , o facem pt o greseala a noastra, si nu inseamna ca nu ni se va mai ivi o alta sansa. Inainte de a o intalni, ceva in noi trebuie sa se schimbe, altfel chiar daca o vom intalni, nu vom face decat sa repetam greselile.

    Cand sti unde ai gresit, mai mult de jumatate din problema e rezolvata, de aceea e importan sa intelegi ce ai gresit, pt ca pe viitor sa sti unde sa fi atent.Si ca sa putem merge inainte e important sa intelegem ca tecutul nu il putem schimba, poate duar accepta, si eventul sa ne desprindem de el, prin un simplu “iarta-ma” atunci cand stim ca am gresit.

    Daca suntem noi ok, lucrurile vin de la sine, Dumnezeu e iubire deplina, o iubire pe care noi nu o putem cuprinde, in calitatea noastra de oameni suntem capabili sa iubim , sa iertaaam, insa dumnezeu e iubire pura, el cu adevarat vrea ca noi sa fim fericiti.De aceea e important sa nu judecam,pe alti si mai ales pe noi.Sa analizam, sa cercetam,( duar asa putem sa ne cunoastem ), sa vedem greselile , sa vedem unde am gresit, sa devenim mai buni ; insa sa nu judecam.Cand in procesul analizei e si o sentinta, deja judecam, si mai mult ca sigur o facem gresit.Dumnezeu nu vrea ca noi sa suferim, din contra , el ne iubeste si doreste mai mult decat noi insine sa fim fericiti.

    Cand am inteles ca am gresit, cand incercam sa schimbam acel lucru din noi care a generat “problema” Dumnezeu nu numai ca ne iarta, ne ajuta.

  2. Intr-o relatie fiecare incearca sa-l traga pe celalalt in lumea lui, sa-i arate minunatia trecutului, prezentului si viitorului ce il intregesc ca fiinta. Asta nu e un lucru rau. E rau ca ne grabim si nu stim cum sa il ademenim pe celalalt in lumea noastra, sa doreasca din proprie vointa si in ritmul lui sa ne cunoasca lumea. Eu zic ca totusi dragostea este o arta si daca am pune mai mult pret pe calitatea cu care simtim, am avea toti mai putine inimi frante.

    • Cred ca si graba sau nerabdarea mai bine zis fac parte din natura umana…🙂 In fond nimeni nu e perfect si fiecare simte dragostea intr-un anume fel.. la fel e si cu traitul anumitor povesti…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s