I taste bittersweet and I can’t think…

Imi schiopateaza visele. De la atata mers mai au un pic si se prabusesc. Nu mai pot mari viteza pentru ca ma lovesc de nori plini de ploaie. Senzatia aia de ud care-ti mucegaieste si ultima parte de suflet ramasa. Nu ma gandeam atat de mult la amintiri, nu ma gandeam atat de mult la trecut si nu ma gandeam nici la viitor.

Am asfaltat de atatea ori strazile sufletului asta umed, dar ploaia nu a incetat sa curga. Gropile alea au ramas acolo refuzand a fi acoperite. Ele doar s-au adancit de la cat au pasit altii, iar acum pana la destinatie drumul e din ce in ce mai greu. Nu mai e chiar asa usor pentru a-l strabate oricine cum era pe vremuri. Acum nu-mi mai ajung promisiunile si zambetele alea calde…

Imi amintesc ca alaturi de el totul se rezuma la o cola, o punga de chipsuri si fericire. De ce nu poate sa fie si acum la fel de simplu? De ce nu mai exista fericirea aia primita din lucrurile marunte. De ce nimic nu mai e suficient de bun?

Imi amintesc noptile alea de vara cand intinsi pe o banca priveam la stele si visam cu ochii deschisi spre un viitor in doi. Un viitor care asa cum era conturat, era perfect. Un viitor plin si de bune si de rele, “condimentat” asa cum spuneam noi.

Acum e doar un prezent “bittersweet”. Un prezent insuficient de picant pentru o imaginatie pusa la incercare de atatea ori. Acum am un drum prost pavat si alunecos pe care incerc sa-mi mentin echilibrul. Mi-am sucit gleznele de nenumarate ori , dar nici nu ma opresc. Am dat pantofii aia inalti jos pentru ca nu reuseam sa alerg suficient de repede departe de toate. Acum in tenesi alerg pana ce ma satur si cand crezi ca mai ai un pic si ma ajungi, iar alerg pana-mi dau sufletul.

Mai conteaza ca mai am acelasi vis care-l aveam atunci?

- Da, da, scumpo, – zice leul, – vin acasa curând. Ce fac acum? Uite sunt cu taurul la o bere. Când terminam? Pai, aproape ca am terminat – vin in câteva minute. Ce sa cumpar? Da, bine, trec pe la supermarket inainte sa vin acasa !
Leul inchide telefonul, iar taurul incepe sa rada grosier.
- Dar cum e posibil asa ceva, te-a sunat sotia, si tu-i spui: da, termin acum, vin acasa repede, cumpar de toate. Nu poti sa trantesti si tu cu pumnu’n masa, chipurile, eu sunt masculul, regele junglei si gata discutia?
La care Leul ii raspunde:
- Frate, tu nu confunda lucrurile! Sotia ta e vaca, a mea e leoaica!

Multumiri A.G.!

Enjoy!

E 3.37 am si pentru ca nu mai am somn incep sa analizez ce si cum. Ce naiba sa mai analizez? Ce vreau? De unde am inceput? Unde am ajuns? N-am un raspuns exact pentru nici una din intrebarile astea. Am ajuns sa alerg dupa ceva, sa-mi doresc altceva si sa primesc exact pe dos. Am lasat cateva cioburi de vise undeva ascunse in acel cufar de pacate, in speranta ca poate intr-o buna zi se vor indeplini unul cate unul.

Sincer? Nu cred ca se va intampla asa ceva. Sincer? Am ajuns sa nu-mi mai doresc nimic bine definit, am ajuns ca acele standarde care le am sa ma faca sa-mi ridic garda atat de sus incat sa nu mai ajunga nimeni la acei 500 de m distanta ce ma despart de umanitate. Daca nu reusesti sa urci da-mi o scara sa cobor! Opreste timpul in loc si fa-ma sa te doresc cum nu am mai dorit pe nimeni… Ah stai! Deja ai facut asta!

Acum ca am coborat unde esti? Nu prea te vad de la distanta asta. Grabeste-te incet sa te pot ajunge din urma. Fa-ma sa visez cum nu a facut-o nimeni. Mi-as dori sa simt cum degetele tale isi fac loc printre ale mele, mi-as dori sa simt cum imi gadili palma desenandu-mi un nou traseu al vietii. Avem mii de planuri si nimic concret. Avem vise pentru ca din pacate in cacatul asta de realitate doar visele astea ne fac sa mergem mai departe. Vinzi iluzii in fiecare zi, iar eu le cumpar doar pentru a simti cum imi bate inima mai repede.

Realiatea asta ce o traiesc langa tine e cu mult mai dulce decat langa oricare altul. Atat de dulce incat dupa tine nu cred ca am sa mai pot suporta gustul ala dulce-amarui, gustul ala care-mi era atat de personal. Ai hranit o imaginatie deja dezordonata in asa fel incat totul a devenit un haos. Intr-o perioada scurta a vietii am schitat planuri pentru o viata, intr-o perioada atat de scurta mi-am vazut viata ruland prin fata ochilor ca un film vechi ce-mi raceste sangele-n vene.

Femeia aia rece, indiferenta la orice a devenit acum o fetita zambitoare ce viseaza cu ochii deschisi la momentul in care ai s-o tii de mana. Suntem doi sfinti ce vom merge direct in iad pentru contracte anulate  cu o secunda inainte de data scandenta. Si toate reactiile astea bruste… Toate astea iti promit eu ca nu te vor face decat sa doresti sa-mi rupi o mana in timp ce ma tii lipita de tine. Toate astea ma vor face sa-ti ofer momente de fericire fara ca de fapt sa-ti ofer nimic. Iti pot oferi zambete o viata ca intr-un ultim moment sa te fac sa-mi platesti cu lacrimi, dar nu o voi face. Nu voi face asta pana cand nu voi fi pe deplin convinsa ca meriti sa plangi. Pana la gustul ala umed si sarat ne vom delecta ambii cu senzatia asta intens de dulce. Senzatia asta care ne face sa ne pierdem mintile unul pentru celalalt, senzatia asta care ne-ar face sa renuntam la tot doar pentru niste clipe insuficiente de fericire…

3 zile am mancat toate combinatiile posibile de gratar: gratar cu paine, gratar cu crochete de cascaval, gratar cu sosuri etc. Trecand peste acest aspect totul a fost ok. Noaptea de 31? As vrea sa spun ca a fost ok. A fost in principiu ok doar ca lipsea ceva, mai bine zis cineva. Ala a fost momentul in care totul s-a dat peste cap. Ideea e ca drama incepuse pe data de 30 si a tinut pana in ziua plecarii. Pahare de vodka nenumarate, pachete intregi de tigari fumate, o rochie ce nu putea fi mai albastra decat a fost, tocuri medii, par cret, machiaj hmm chiar prea puternic pentru gusturile mele, dar a fost bine. De distractie nu pot spune nimic, a fost din plin, poate daca nu ar fi lipsit el ar fi fost completa.

Speram ca 2013 sa fie mai bun ca 2012.

De asemenea sper ca si voi v-ati distrat din plin si ati avut parte de un revelion de vis alaturi de cei dragi.

Multumiri A.G.!

Vin sarbatorile. Recunosc, anul acesta simt din plin spiritul craciunului. Daca ar fi vorba sa trag o linie de sfarsit de an sa vad ce am realizat si ce nu, mi-as pune mainile in cap. Anul asta nu vreau linii, vreau doar alte puncte.

Sunt multumita ca sunt inconjurata de prieteni care tin la mine, care isi fac timp pentru mine, care indiferent de ora la care ii sun stiu ca raspund. De asemenea am invatat si eu sa tin la ei la fel de mult si sa le acord atata atentie cata merita (adica multa!).

Multumiri? Nu am cui sa aduc, poate doar mie… Am mai crescut un pic, m-am maturizat si cred ca am avut cel mai agitat an de pana acum. Pasiuni duse la extreme, momente de fericire, lacrimi, impliniri, esecuri, greseli, incercari, hobby-uri noi, prieteni noi, iubiri pasagere si un timp mult prea grabit ca sa aiba rabdare sa stea in loc.

Trebuie sa va multumesc in special voua, cei pentru care scriu. O fac din pasiune, dar as fi ipocrita sa zic ceva de genul: “nu scriu pentru a fi citita ci o fac pentru mine”. Ce-i drept, motivul principal pentru care scriu e pentru ca-mi place, dar de asemenea scriu si pentru voi cei care ma cititi. Cei care imi cunoasteti viata de cand am inceput acest blog si pana acum in toate detaliile, cei care chiar daca ati comentat, chiar daca nu ati facut-o ati fost aici.

Voua va urez un an nou superb, plin de impliniri. Va doresc voua tot ce imi doresc si eu si sper ca cineva acolo sus sa tina cont si de noi si sa ne ofere ceea ce vrem. Va doresc sa va ridicati dupa fiecare cazatura, sa ramaneti fara lacrimi de la atata ras, sa ramaneti fericiti chiar si atunci cand viata va da mii de motive sa nu fiti, va doresc sa zambiti in fiecare zi, sa aveti parte macar de un zambet in fiecare dimineata din partea unui necunoscut ce trece pe acelasi trotuar cu voi.

Imi doresc ca si in acest an care vine sa ramanem impreuna, sa ne citim, sa ma cititi, sa va citesc, sa impartasim si bune si rele, sa trecem peste toate si fiecare esec sa se termine cu un zambet.

10 pasi sa scapi de depresie

1. Plimbaţi-vă cu maşina. Parcaţi la marginea drumului, puneţi-vă ochelarii de soare şi scoateţi pe geam uscătorul de păr. Îndreptaţi-l către maşinile care vin din faţă. Acum număraţi câţi şoferi frânează brusc în faţa voastră!

2. Reîncărcaţi automatul de cafea din biroul vostru cu cafea decofeinizată timp de trei săptămâni. Când toată lumea va fi depăşit dependenţa… de cafea, schimbaţi-le cafeaua cu ESPRESSO.

3. Dacă scoateţi bani la ghişeul băncii la rubrica ?scopul folosirii banilor ? scrieţi ?pentru marijuana?.

4. Când sunteţi pe un coridor, săriţi în loc să mergeţi. Apoi încercaţi să număraţi câte persoane se uită la voi cruciş!

5. Dacă sunteţi la restaurant şi vreţi să comandaţi ceva, cereţi ?apă plată dietetică?.

6. Sunaţi-vă prietenii cu cinci zile înainte să mergeţi la o petrecere şi spuneţi-le că nu veţi putea fi prezent din cauza unei dureri de cap.

7. Când scoateţi bani de la ATM, apucaţi-vă de strigat din toţi rărunchii ?Am câştigat! Am câştigat!?

8. Dacă vă aflaţi într-o grădină zoologică, luaţi-o brusc la fugă către parcare strigând îngrozit ?Salvaţi-vă! A scăpat leul!?

9. Dacă aveţi copii, la masa de seară spuneţi-le că din cauza recesiunii va trebui să renunţaţi la ei!

10. La farmacie, cumpăraţi o cutie de prezervative şi după aia întrebaţi farmacistul unde este cabina de probă!

Multumiri A.M.!